Traditii si obiceiuri

Duminica Teiului
Este un obicei vechi care se practica si astazi. Evenimentul se desfasoară in Duminica a VIII-a dupa Pasti, dupa Mosii de Vara. Desi teiul nu se gaseste in padurile din apropierea comunei, pentru a pastra traditia locului, tinerii se organizeaza in grupuri de 4-6 persoane si cu o caruta cu cai aduc sambata noaptea, de la distante mari, crengi de tei. In noaptea de sambata spre duminica, flacaii impodobesc frumos carutele in forma unui cort din crengi de tei. Ei sunt insotiti si de un lautar.
Spre zori, in sunetul zurgalailor si al clopoteilor pornesc cu carutele pe ulitele satului acompaniati de un lautar cantand melodii vesele. Flacaii duc tei si la biserica pe care preotii il sfintesc si il ofera enoriasilor. Fiecare flacau are grija ca fata iubita sa aiba poarta impodobita cu tei. Daca pe parcursul intregului an, una dintre fetele din sat nu a avut un comportament demn de apreciat, ca modalitate de sanctionare, in locul teiului va gasi arborate la poarta ramuri de boz sau pelin. Tinerii duc tei si gospodarilor din sat, existand credinta ca in acest fel casa le va fi protejata de grindina si de tot ceea ce este rau. În aceasta duminica, fiecare locuitor simte parfumul teiului. Este o explozie a tineretii, a dragostei de viata, dar si o protectie in fata spiritelor malefice.
(Din arhiva folclorica a prof. Enciu Gheorghe).

   Ziua Comunei Cuca
Se organizeaza anual, incepand cu 1998, la 29 iunie de Sfintii Apostoli Petru si Pavel. Este o sarbatoare a sufletului, provocata de bucuria reintalnirii fiilor satului cu cei dragi, cu casa parinteasca, cu amintirile copilariei, si un prilej de aducere-aminte fata de mosii si stramosii nostri care au trait pe aceste meleaguri. Cu acest prilej se organizeaza in cadrul Caminului Cultural o expozitie cu obiecte de arta populara locala: mileuri, prosoape, covoare, haine de suman, lada de zestre a fetelor de maritat, obiecte ce ilustreaza stradania oamenilor acestor locuri de a pastra mestesugurile stravechi.

Religie

   Pe marginea de est a satului Cuca, pe un pinten de deal inalt care imbratiseaza cu privirea localitatea dinprejur, de-a lungul vaii Lozova, de la nord la sud, stapanul (arendasul) mosiei Cuca s-a sarguit sa zideasca o biserica mareata si stralucita, important locas de cult pentru locuitorii asezati aici de zeci de veacuri inainte truditori si fauritori bunurilor necesare traiului zilnic pentru o mai mare supusenie intru Domnul.
Biserica din staul Cuca cu hramul "Sfintii Voievozi" dateaza anterior anului 1809, potrivit repertoarului bibliografic intocmit de Nicolae Stoicescu in anul de gratie 1854, Bucuresti. Biserica a fost refacuta in anul 1854 (reparatie capitala) cu cheltuiala unui grec, Andone Apostolide, cu banii din castigul mosiei Cuca arendata de el care, pe atunci, era manastireasca (proprietatea Manastirii Nicorita, Iasi) si care ar fi costat 2000 de galbeni.
De la construire si pana la reforma facuta de domnitorul principatelor unite, Alexandru Ioan Cuza-1864, biserica "Sfintii Voievozi" din satul Cuca a fost biserica parohiala, iar dupa aceasta data trece sub ascultarea si administratia parohiei din comuna Oasele. Din anul 1894, data la care se infiinteaza parohii in toata tara, biserica "Sfintii Voievozi" din Cuca devine iar biserica parohiala, avand afiliate sub ascultare biserica cu hramul "Sfantul Mare Mucenic Tamaduitorul Pantelimon" din satul Cotros si biserica cu hramul "Sfintii Imparati" din satul Slobozia Ventura (Vinturoaia).
Biserica din satul Cotros cu hramul "Sfantul Pantelimon" (mare mucenic tamaduitorul, care se sarbatoreste in fiecare an la 27 iulie), conform anuarului statistic din 1909, a fost ctitorita intre anii de gratie 1852-1854 prin danie particulara, fiind construita din barne din lemn de brad cu cheltuiala lui Mihalache Abramovici, pe atunci proprietarul mosiei si apoi vanduta cu mosie cu tot lui Ilie Doicu, care o daruieste feciorului sau Anton Doicu ca zestre.
  
In timpul primului razboi mondial (1914-1919), odata cu retragerea trupelor rusesti, acestea demoleaza biserica, folosind barnele de lemn la construirea canovetelor pentru cai sau drept combustibil pentru foc.
De la demolarea biseicii "Sf Mare Mucenic Tamaduitorul Pantelimon" din Cotros au trecut aproape saptezeci de ani pana cand enoriasii din acest sat au hotarat sa construiasca un nou lacas de cult, o bisericuta, aproximativ pe locul unde a fost ridicata vechea ctitorie. Aceasta s-a ridicat la intrarea in cimitirul satului dar, din lipsa de informatii, i s-a stabilit drept patron spiritual hramul "Sfanta Maria Mica – nasterea Maicii Domnului" si nu vechiul patron "Sf Mare Mucenic Tamaduitorul Pantelimon".
Biserica din satul Slobozia Ventura (Vinturoaia) cu hramul "Sfintii Impratati" a carei zidire a inceput in anul 1840 – asa cum este mentionat in cartea Judetului Covurlui de Moise Pacu si care ar fi fost terminata la 1844, dupa unele date este cea mai veche biserica din satele judetului Covurlui cu acest hram.

Personalitati

CEZAR DINU (1925 - 2007), fiul Ioanei si al lui Dumitru Dinu, invatatori din comuna Cuca. Profesor doctor in stiinte medicale la Institutul de Medicina din Iasi. Absolvent al Facultatii de Medicina din Iasi (1952); profesor la clinica de oto-rino-laringologie a Institutului de Medicina din Iasi. Din 1955 a introdus in premiera mondiala chirurgia metastazelor ganglionare modelanta, functionala. Din 1975 a initiat un procedeu original de refacere a conductului faringo-esofagian cervical, de natura canceroasa, cu loburi tubulare de piele. Presedinte al Societatii Romane O.R.L (1990). Membru al Societatii Medicale Balcanice (1970) si al Societatii Franceze O.R.L (1991). Obtine doctoratul in anul 1972 cu teza "Metastazele ganglionare cervicale in neoplasmele organelor sero-digestive superioare. Probleme de diagnostic si tratament chirurgical". Brevete de inventii: - Forma de medicament in otologie (1976) si - gel cu actiune antiseptica in afectiunile nazale acute si cornice (1978). Participant la congrese de specialitate din tara (Bucuresti, Piatra-Neamt, Iasi) si de peste hotare (Atena, Montpellier s.a)